Ziua a doua: Cheile Tisitei

      Prima postare a fost scrisa cam repede si am uitat cateva detalii, cum ar fi faptul ca la plecare Geo a scos 3 stegulete: 2 cu steagul romaniei si unul cu steagul UE. Abea in momentul acela mi s-a aprins beculetul ca puteam sa iau si eu steguletul de la club, i-am batut la cap pe ceilalti tot drumul cu acel steag.

Sa revenim la oile noastre!

     Prima noapte a fost destul de frigut si totusi am tras un somn extrem de odihnitor. Oare sa fi fost vina sunetului raului si al pasarelelor sau a aerului curat de munte? Trezirea a fost frumoasa, naturala as spune, mai ales cand iesi din cort si vezi asa ceva:

      Nimic de zis, locatia e perfecta. Micul dejun apare in scena si ne umplem stomacelul cu supa la plic :D. Scoatem bicicletele la pascut si imi dau portbagajul jos sa fiu usor ca o pana in plimbarile din ziua de relaxare. Poza cu supa, cort, ciclist si berula.

Desigur ca al meu cort este cel mai dezordonat. Ca intotdeauna.

Si inca era curat cand a fost facuta poza :D

      Langa noi statea tot un tecucean pe care l-am rugat sa se uite la corturile noastre cat timp noi cutreieram cheile. Am pus o brida la "usa" cortului, nu oferea mare protectie, dar puteam sa vad daca a umblat cineva. Plecam din tabara si ne facem aprovizionarea cu apa de la un izvor. Multe cadre cu natura urmeaza, fotografii sunt in continua activitate. Servim si o poza de grup si apoi intram pe chei. Numarul biciclistilor prezenti este in continua crestere, un lucru bun. 

     De multi ani ma duc la Lepsa, dar niciodata nu am intrat pe chei. Nici acum nu am apucat sa ma bucur pana la capat. Inca de la inceput am fost "speriati" de diferiti oameni care la vederea noastra cu bicicletele ne spuneau: "Nu se poate", "E imposibil sa treceti cu bicicleta". Totusi ne-am incumetat sa mergem. Ajunsi pana la un punct in care a fost o avalansa de pietre, am lasat bicicletele cu Geo si noi 3 am plecat mai departe la picior. Desigur ca acele parti imposibile erau niste pietre mai mari pe care le treceam si daca aveam coburile pe bicicleta. Nu ma mai iau dupa burtosi cand imi spun ca e periculos! 

    Mult din chei nu am facut, sa zicem 4 km. Chiar si asa distractia a fost pe masura, la un moment dat ne-am catarat pe o portiune abrupta de pamant si am intrat in barlogul ursului. Atentie! S-au gasit urme de laba!

  Pranzul a fost savurat la un restaurant in Lepsa, o ciorbita buna buna de tot. Ne-am relaxat la o bere, am facut cumparaturile pentru gratarul de seara si cand ne asteptam mai putin un norisor negru a iesit la iveala si ne-a racorit putin. Soare torid 10 minute mai incolo.

    Ce rost ar avea sa avem un rau langa noi daca nu ne balacim in el? Dupa ce am fost in padure sa adunam lemne pentru foc si am adus niste bolovani drept scaune am reusit sa profitam in sfarsit de apa raului Putna. Desigur ca si aici am reusit sa fac o poza cu postura care ma facut celebru. Bronzul meu de ciclist si burtica mea sunt oarecum vizibile in poza asta.





   Ziua se termina cu un gratar "nazist" si o bere servita langa un mic foc mai mare. Am fost vizitati si de niste caluti foarte prietenosi. Alta familie venita cu rulota aveau un iepuras alb legat cu o ata. Poza maine.


     Stingerea s-a dat putin mai tarziu, doar putin, adica pe la 22:00. Setul cu numarul 2 de poze ale lui Geo le gasiti aici. Sper sa pun si eu curand pozele de la Calin pentru a va putea delecta cu mai multe peisaje. Revin cu link in postarea cu numarul 3 ;)

O seara buna!